Faza de construire a consensului

Odată ce domeniul de politică a fost clar delimitat de către părțile interesate, discuțiile se vor aprofunda, iar dezbaterea va fi orientată spre finalizarea unor soluții constructive prin intermediul unui dialog susținut. În acest scop, faza de construire a consensului urmărește să stabilească și să mențină un mediu propice pentru dialog prin structurarea dezbaterii în jurul unor alegeri constructive, prin evitarea inconvenientelor și prin menținerea discuțiilor orientate spre obiectivele stabilite de comun acord în faza de evaluare colectivă. Numai prin acest efort susținut se poate obține principalul rezultat al acestei faze: foaia de parcurs pentru reformă, un set de principii și orientări convenite în mod colectiv pentru reforma politicilor.

1. Cultivarea încrederii prin tehnici de facilitare

Această etapă este extrem de sensibilă, deoarece încrederea între participanți poate fi afectată în orice moment din cauza unor factori exogeni neprevăzuți sau a unor schimbări de atitudine ale părților interesate. Prin urmare, gazda dialogului trebuie să fie pregătită să aplice tehnici rapide și eficiente de răspuns, încercând să atenueze orice risc de blocaj sau conflict între participanți. După cum va ști orice facilitator experimentat, acest lucru este, desigur, mai ușor de spus decât de făcut, dar, în majoritatea cazurilor, va necesita o combinație de competențe transversale și de fiabilitate tehnică, deoarece dialogul politic este atât despre oameni, cât și despre fapte.

Pentru a-i sprijini pe facilitatori în această sarcină dificilă, setul de instrumente INSPIRED introduce o serie de tehnici de bază pentru a crea progresiv consensul necesar pentru a conveni asupra unei foi de parcurs pentru reformă. Acesta urmează să fie completat de lucrările existente care aprofundează aspectele esențiale ale consolidării încrederii (a se vedea Biblioteca).

2. Stabilirea priorităților și evaluarea comună a alternativelor de politici

Pe baza dovezilor furnizate de analiza participativă a politicilor - și a oricăror alte cercetări suplimentare care pot fi considerate necesare pentru a aprofunda înțelegerea problemelor în cauză - părțile interesate se vor angaja într-o dezbatere în jurul priorităților care trebuie abordate de politica sau politicile în discuție. Stabilirea priorităților este crucială atunci când resursele sunt limitate și sunt implicate valorile și sistemele de convingeri ale factorilor de decizie, deși acestea ies rareori la iveală și sunt foarte adesea considerate de la sine înțelese și ascunse în spatele unor considerente tehnice.

Pentru ca un dialog să fie cu adevărat semnificativ, participanții vor trebui să aprofundeze aceste aspecte și să scoată la suprafață ipotezele pe baza cărora se stabilesc prioritățile și se iau deciziile. Acesta este, fără îndoială, cel mai delicat aspect al procesului de dialog și trebuie abordat cu prudență, odată ce s-a stabilit o atmosferă de înțelegere reciprocă și participanții simt că își pot exprima deschis opiniile.

Pentru a evita confruntările, dezbaterea în jurul priorităților trebuie să fie susținută de alternative politice reale, în care implicațiile și compromisurile fiecărei alegeri posibile să fie luate în considerare în mod deschis. Acest lucru este deosebit de important atunci când procesul de dialog urmărește să influențeze formularea politicii, deoarece principala sa valoare adăugată pentru factorii de decizie politică va consta în furnizarea de alternative viabile care au fost deja evaluate de o diversitate de părți interesate, dar rămâne important și atunci când procesul are ca scop stabilirea agendei, explorarea mecanismelor cu mai multe părți interesate pentru punerea în aplicare a politicii sau evaluarea unei politici existente.

3. Foaia de parcurs pentru reformă

Consensul la care au ajuns participanții la dialog cu privire la necesitatea unei reforme de politică este transpus într-o foaie de parcurs pentru reformă care reflectă viziunea comună a părților interesate asupra politicii în cauză. Ca atare, aceasta reprezintă un ghid de acțiune, care cuprinde propuneri, formulează recomandări și explorează potențiale linii de lucru pentru ca toate părțile interesate principale implicate într-un anumit domeniu de politică să pună în aplicare obiectivele convenite de comun acord.