Echilibrul între priorități și compromisuri

Un aspect pe care gazda dialogului trebuie să îl ia în considerare atunci când încearcă să obțină un consens este echilibrul necesar între amploarea (înțeleasă ca număr și diversitate a părților interesate care susțin Foaia de parcurs pentru reformă) și profunzimea (sau reflectată în nivelul de detaliu al acțiunilor propuse) consensului.

De fapt, aceste două variabile au tendința de a merge în direcții diferite, deoarece atunci când sunt implicați mai mulți actori diverși, potențialul de dezacord devine mai mare. Pe de altă parte, un număr mai redus de participanți poate face ca părțile interesate să ajungă mai ușor la un acord asupra unor acțiuni mai concrete, dar acest lucru nu ar trebui să se facă cu prețul lăsării altora în urmă.

Prin urmare, foaia de parcurs pentru reformă ar trebui să găsească un echilibru între aceste două variabile, în vederea obținerii unui consens solid care să pună bazele unor acțiuni ulterioare.

Foile de parcurs pentru reformă se prezintă sub diferite forme, schimbându-și forma și domeniul de aplicare în funcție de gradul de consens obținut. Realitățile sunt mereu în schimbare, iar procesele politice sunt rareori liniare, dar ciclul politic se dovedește util atunci când vine vorba de conceptualizarea tipului de clauze pe care le pot include diferite foi de parcurs pentru reformă. Acestea sunt susceptibile de a lua formă în funcție de etapa ciclului de politici asupra căreia încearcă să exercite influență, determinând astfel strategiile pe care actorii le pot adopta în mod eficient; tacticile și tehnicile nu sunt aceleași pentru a informa o alegere politică alimentând formularea acesteia decât pentru a sensibiliza în jurul unei anumite probleme și a o plasa pe agenda politică.