Parlamente

Ca și partidele politice, parlamentele naționale și regionale joacă un rol esențial în procesul de elaborare a politicilor, însă competențele și metodele de lucru ale acestora nu corespund întotdeauna cu dinamica proceselor de dialog politic. În cadrul democrației reprezentative, parlamentele sunt tocmai locul în care are loc un alt tip de dezbatere, orientată nu atât spre crearea unui consens, cât mai degrabă spre negocierea politică în condiții de guvernare majoritară. Cu toate acestea, compromisurile și compromisurile care rezultă din aceste dinamici trebuie să fie luate în considerare de procesul de dialog INSPIRED, deoarece acestea pot deschide - sau închide - ferestre interesante de oportunitate pentru reforma politicilor.

Prin intermediul comisiilor lor permanente, care se concentrează pe domenii politice concrete și permit astfel membrilor săi să se specializeze pe un anumit subiect, parlamentele reprezintă, printre multe altele, punctul de întâlnire a două forme de democrație: reprezentativă și deliberativă. Cu toate acestea, măsura în care deliberarea conduce la schimbări de opinie depinde de cât de înrădăcinate pot fi partidele politice în pozițiile lor inițiale și, în general, de cultura politică a țării.

Un alt aspect care plasează parlamentele în centrul proceselor de reformă a politicilor este reprezentat de competențele lor bugetare, deoarece acestea trebuie să aprobe sau să respingă propunerile politice ale guvernului în exercițiu prin votarea bugetului de stat. Disciplina de partid tinde să fie destul de strictă în această privință, ceea ce înseamnă că principalii actori în această etapă a ciclului de politici sunt partidele politice mai degrabă decât deputații individuali, dar acest lucru nu exclude posibilitatea ca unii deputați să influențeze procesul prin evidențierea anumitor aspecte de interes pentru circumscripția sa electorală și chiar prin împingerea guvernului să mărească anumite linii bugetare specifice pentru a răspunde acestor preocupări.

Nu în ultimul rând, parlamentele au un rol de control care îi plasează pe membrii lor într-o poziție privilegiată atunci când vine vorba de monitorizarea acțiunii - sau inacțiunii - guvernului în ceea ce privește anumite politici. Prin intermediul întrebărilor parlamentare, al rapoartelor speciale sau al comisiilor ad-hoc, unii deputați pot urmări punerea în aplicare a politicilor și pot exercita presiuni asupra guvernului pentru ca acesta să-și respecte angajamentele. Mai mult, aceștia pot emite cereri de informații cu privire la progresul programelor guvernamentale, la nivelul cheltuielilor acestora sau la gradul real de atingere a beneficiarilor cărora le sunt destinate, întrebări care se pot dovedi revelatoare atunci când vine vorba de evaluarea impactului real al unor reforme politice precum cele susținute de INSPIRED.